-Nu te inteleg !
-Nici macar nu incerci
-Ba da...si inca cum
-Atunci spune-mi
-Nu pot
-De ce?
-Pentru ca nu pot, pur si simplu nu pot...trebuie sa ma intelegi...
-Si daca nu vreau?
-Trebuie.
-Ca altfel ce?
-Altfel...mai vei pierde...
-Mai mult de atat se poate?
-Adica?
-De ce nu vrei sa-mi spui ce ai, stai acolo suparat intr-un colt si suspini, iti place sa te izolezi de lume, te retragi intr-un colt intunecat si ce faci?
-Ma gandesc
-La ce?
-Poate iti voi spune intr-o zi...

Cade

Creanga....Creanga care se zbate, pentru ce face asta? Oare pentru viata si moarte? Nimeni nu o poate opri, este alegerea ei. Poate va cadea sa poate va ramane prinsa de copac...Cade, desprinderea de locul nasterii sale este ca o alinare pentru Pamant care o asteapta. Pot trece zile,ore,minute sau chiar secunde pana la impact. Si ce daca va cadea? ii va simti cineva lipsa? Celelalte crengute vor plange dupa ea? Sau macar copacul ii va duce dorul? Cateva clipe au fost indeajuns pentru crenguta...acum este una cu Pamantul.

Nimic

Nimic nu mai are sens, pur si simplu nimic, uita-te in fata,lucrul pe care-l vezi, sau in dreapta ori in stanga, nimic nu iti mai poate aduce fericirea pe chip,nimic...

Priveste spre lumina...

- Ce vezi?
- Nimic.
- Uita-te mai bine !
- E la fel, nu pot...
- Imposibil, mai incearca ! Trebuie sa reusesti !
- Nu,nu pot, gata ! Lasa-ma !
- Priveste odata cu mine, prin ochii mei...ce vezi ?
- Iarba...
- Si mai ce?
- Copaci...
- Dar acum ?
- O luminaaa !
- Exact, o vezi, du-te spre ea.
- Lumina, pare atat de calda,placuta si iubitoare, dar tu...nu poti veni...
- Voi fi bine, acum du-te ! Numai e timp, altfel vei ramane blocat,aici...
- Dar nu te pot lasa aici ! Daca te uit?!
- Nu vei face asta...
- De unde stii ? Nici tu nu stii ce se afla dincolo, daca va fi bine sau nu...
- Ai dreptate, dar am incredere in tine, si tu trebuie sa ai, ce simti ? 
- Simt, simt...ca va fi bine...dar totusi, daca te uit ?
- Poftim o poza...
-Dar sunt eu,mai mare !
- Exact, te voi astepta aici, acum fugi...

Dialog

- De ce visam?

- De ce nu am face-o?

- Nu stiu…Poate pentru ca e prea ciudat.

- De ce spui asta ?

- Pai…Cand visam nu suntem noi, sau cel putin eu.

- Haide cu mine.

- Unde ?!

- Ia-ma de mana si ai sa vezi.

- Dar mi-e frica…

- Ai increde. Apoi ingerul ii intinse mana.

- Unde suntem ?

- In camera argintie, aici se afla tot ce ai vazut, ai mirosit, ai atins vreodata. Dumnezeu ti le arata in vis  deoarece ai fost prea grabit ca sa le observi atunci cand erai treaz.

- E ciudat…

- Acesta este doar inceputul, chicoti ingerul

- Nu inteleg, ce vrei sa spui ?

- Vei vedea,iar ingerul sau mai bine spus vocea se departa, chicotitul auzindu-se din ce in ce mai putin.

- Stai, asteapta ! Unde pleci ?

- Deschide ochii !

Copilul deschisese ochii, era in pat, iar o lumina puternica ii patrundea in camera.

- M-am trezit.